Binecuvantat este cel care este prea ocupat cu munca ca sa se ingrijoreze
in timpul zilei si prea somnoros ca sa o faca in timpul noptii.
Ca si guma de mestecat, ingrijoarrea iti va da ceva de facut,
dar nu-ti va rezolva problema.
Ingrijorarea ar avea sens daca am putea adauga un cot la inaltimea noastra ,
adica daca ar fi constructiva, nu distructiva,
daca ar duce la marirea energiei, nu la irosirea ei.
Nu poti schimba trecutul, dar iti poti nenoroci un prezent
linistit ingrijorandu-te despre viitor.
Ingrijorarea nu ajuta la nimic, dar reuseste sa strice totul.
Ingrijorarea nu poate inlatura necazurile de maine,
dar iti poate ucide bucuriile de azi.
“Nu-mi spune mie ca ingrijorarea nu ajuta! Aproape toate lucrurile
de care m-am ingrijorat eu nu mi s-au intamplat niciodata!”
Ingrijorarea este dobanda pe care o platim
pentru necazurile care nu ne-au ajuns inca.
Vulturul care pluteste in inaltine nu se intreaba: “Cum voi trece raul?”
Sunt doua zile de care nu trebuie sa te ingrijorezi
– cea de ieri si cea de maine.
Este o mare diferenta intre grija in ingrijorare:
ingrijorarea vede problemele, grija se apuca sa le rezolve.
Cand ne ingrijoram, credem mai mult in problemele noastre,
decat in promisiunile lui Dumnezeu.
