În zilele acestea am simțit uneori că mă frâng, dar în loc de rușine am descoperit o frumusețe ciudată în vulnerabilitatea mea. Îți mulțumesc, Isuse, că ai primit slăbiciunile mele nu ca pe niște eșecuri, ci ca pe niște locuri unde ai dorit să locuiești cu blândețe. Ai schimbat tensiunea inimii mele într-o respirație mai adâncă, mai conștientă de Tine. Mulțumesc pentru că nu m-ai lăsat să mă ascund după aparențe, ci m-ai învățat să Te chem chiar și cu mâinile goale. Biruința nu a fost un eveniment, ci o metamorfoză interioară. Iar pentru această transformare tăcută, îți sunt recunoscător.