Care e diferența între a fi fericit și a fi mulțumit?
Intră pe site pentru a aprecia, distribui sau comenta!
Nicio apreciere
Schimbarea perspectivei: privește durerea trecutului doar după ce ai îmbrățișat binecuvântarea prezentului tău.
Iacov schimba ordinea cronologică în binecuvântarea fiilor lui Iosif și cum aceasta schimba perspectiva lui Iosif asupra istoriei vieții sale și profetic asupra viitorului descendenților săi.
Cum să-ți schimbi perspectiva pentru a vindeca trecutul
În viață, rănile din copilărie și traumele din trecut adeseori ajung sa ne saboteze prezentul. Însă povestea biblică a lui Iosif și a tatălui său, Iacov, ne oferă una dintre cele mai profunde lecții de vindecare emoțională și spirituală, revelată printr-un simplu, dar puternic schimb de mâini.
⏳ Procesul durerii: Cronologia unei vindecări
Când Iosif a prosperat în Egipt, după ce fusese trădat și vândut de frații săi, el a avut doi fii. Numele lor reflectau propriul său proces de supraviețuire. Cronologic, ordinea umană pentru a te vindeca necesită doi pași:
Manase („Dumnezeu m-a făcut să uit”)
În mijlocul durerii, primul pas este să gestionezi rana. Să ierți, să eliberezi resentimentele și să decizi că groapa trecutului nu îți mai controlează prezentul. Fără această golire a sufletului, nu există spațiu pentru ceva nou.
Efraim („Dumnezeu m-a făcut roditor”)
Abia după ce inima se eliberează de greutatea trădării sau durerii, terenul rămâne curat. Atunci sufletul înflorește, prosperă și dă roade în noua etapă a vieții.
Acesta este drumul pentru a ieși din suferință: mai întâi ierți și uiți (Manase), iar apoi îți construiești noua realitate (Efraim).
⚠️ Pericolul amintirii și intervenția lui Iacov
Totuși, ca oameni, ne pândește un mare pericol după ce ne vindecăm: riscul de a privi în urmă în ordine cronologică. Dacă ne amintim mereu istoria începând cu durerea, riscăm să redevenim victime.
Aici intervine Iacov. Când Iosif își aduce fiii la binecuvântare, îl așază pe primul născut (Manase) la dreapta tatălui său și pe cel mic (Efraim) la stânga. Dar Iacov, ghidat de o înțelepciune divină, își încrucișează mâinile. Pune mâna dreaptă pe Efraim și stânga pe Manase, inversând ordinea.
Iacov nu schimba trecutul lui Iosif. El schimba perspectiva prin care Iosif avea să-și privească istoria de atunci încolo, oferindu-i un scut protector pentru a-și păstra sufletul curat pentru totdeauna.
???? Perspectiva corectă: O profeție pentru viitorul tău
Așezându-l pe Efraim înaintea lui Manase, Iacov ne învață mecanismul definitiv prin care ne putem blinda inima. Când privești înapoi în ordinea corectă, activezi o lege spirituală puternică:
???? Privește mai întâi rodul: Când te uiți la trecutul tău, primul lucru pe care trebuie să-l vezi este Efraim. Contemplă binecuvântările de azi, reziliența pe care ai dezvoltat-o, oamenii care te iubesc acum și maturitatea la care ai ajuns.
???? Privește durerea doar prin filtrul binecuvântării:
Abia după ce îți îmbrățișezi binecuvântarea (rodirea), permite-ți să te uiți la Manase (la ceea ce a durut, la ceea ce a trebuit să ierți și să uiți).
Această retrospectivă nu este doar un confort psihologic, este o profeție pentru viitorul tău și al descendenților tăi . Punându-l pe Efraim înaintea lui Manase, declari că Efraim va fi mai mare și mai puternic decât Manase. Declari că Dumnezeu îți va dărui capacitatea de a rodi, de a crește și de a te multiplica și că acestea vor depăși și vor eclipsa întotdeauna durerea pe care a trebuit să o uiți.
Ziua de mâine pe care Dumnezeu o construiește în tine va fi mereu mai măreață decât trecutul care te-a rănit. Binecuvântarea prezentului devine medicamentul definitiv care îți răscumpără trecutul și îți asigură viitorul. ✨
Credinciosul pe drumul dintre Sodoma și Țoar sau drumul transformării lăuntrice a caracterului
https://youtu.be/TzJywrqoeCk?is=CHbbepuIvBiccYxq
Cândva am auzit acest mit grec despre atletul grec ce nu a putut accepta înfrângerea, trăind toată viața în umbra statuii lui Teagenes, fiind în final ucis de propria invidie.
Mitul lui Teagenes,
Aproape de statuia lui Milon din Crotona se afla cea a lui Teagene, un alt atlet cunoscut care a trăit la mulți ani după Milon. Și el își învinsese toți rivalii. A fost câștigătorul a numeroase premii, iar toți îi invidiau forța și renumele.
Unul dintre acești bărbați, în mod special, pe care îl învinsese în jocuri, îi purta o invidie colosală atât lui cât și onorurilor pe care Teagene le obținuse. Acest bărbat, în loc să încerce să depășească acele sentimente toxice, obișnuia să meargă în fiecare zi la templu pentru a privi statuia rivalului său și insultând-o și blestemand-o.
În furia lui, zgâria cu un cuțitaș piedestalul statuii în fiecare noapte, sperând că astfel aceasta va va cădea la pământ în final. Într-o seară, când acest om invidios zguduise imaginea lui Theagenes mai violent decât de obicei, marmura grea s-a răsturnat și l-a zdrobit, ucigându-l pe loc.
Când preoții au ajuns la templu a doua zi, au fost foarte șocați când au găsit trupul neînsuflețit sub marea statuie. Judecătorii s-au întrunit, așa cum era obiceiul atunci când exista o crimă de orice fel, pentru a stabili cauza morții.
În Grecia, nu numai suspecții vii puteau fi aduși în fața instanței, ci și obiectele neînsuflețite, așa că statuia lui Theagenes a fost adusă în fața instanței fiind acuzată și condamnată pentru crimă. Judecătorii au declarat că, din moment ce statuia comisese crima, merita pedeapsa, prin urmare, a fost condamnată să fie aruncată în mare. Această sentință abia fusese executată când o epidemie de ciumă a lovit Grecia;
Populația înspăimântată a consultat un oracol pentru a afla cum să găsească leac ca sa se vindece. Oracolul le-a descoperit că ciuma nu va înceta până când statuia lui Theagenes nu va fi pusă pe piedestalul său.
Grecii superstițioși au crezut aceste cuvinte, au recuperat statuia din mare și au așezat-o înapoi în Olympia. Ciuma s-a încheiat la scurt timp după aceea, grecii fiind siguri că această se datora faptului că ascultaseră de Oracol și, de atunci încolo, au îngrijit statuia cu cea mai mare grijă.
MORALA:
Invidia dăunează cel mai mult persoanei invidioase:
Ura rivalului nu a afectat memoria lui Theagenes, ci mai degrabă a consumat timpul și, în cele din urmă, viața celui care nu a putut depăși înfrângerea.
Inevitabilitatea măreției:
Aceasta este adesea interpretată ca însemnând că adevărata excelență nu poate fi distrusă prin atacuri mărunte, căci „chiar și în moarte, Theagenes a continuat să câștige”.
Acceptarea propriilor limite: Povestea avertizează împotriva eforturilor nechibzuite de a se răzbuna pe cei aflați într-o poziție mai bună, sugerând că este mai sănătos să respecți realizările altora decât să încerci să le dărâmi “statuia”.
CONCLUZIA IRONICĂ
În mod ironic, după accident, statuia a fost judecată pentru crimă și aruncată în mare drept pedeapsă. Cu toate acestea, după ce o mare foamete a lovit Thasosul (sau ciuma potrivit altor surse) Oracolul din Delfi a ordonat repunerea statuii în locului său, susținând că oamenii au jignit spiritul lui Theagenes. Odată restaurată, statuia a devenit un obiect de cult despre care se credea că posedă puteri vindecătoare.
Invidia- bei otrava crezând că celălalt va muri otrăvit.
"Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre."
Cântarea cântărilor 2:12
+10
Decupare imagine de profil
