Care e diferența între a fi fericit și a fi mulțumit?
Intră pe site pentru a aprecia, distribui sau comenta!
Nicio apreciere
Cândva am auzit acest mit grec despre atletul grec ce nu a putut accepta înfrângerea, trăind toată viața în umbra statuii lui Teagenes, fiind în final ucis de propria invidie.
Mitul lui Teagenes,
Aproape de statuia lui Milon din Crotona se afla cea a lui Teagene, un alt atlet cunoscut care a trăit la mulți ani după Milon. Și el își învinsese toți rivalii. A fost câștigătorul a numeroase premii, iar toți îi invidiau forța și renumele.
Unul dintre acești bărbați, în mod special, pe care îl învinsese în jocuri, îi purta o invidie colosală atât lui cât și onorurilor pe care Teagene le obținuse. Acest bărbat, în loc să încerce să depășească acele sentimente toxice, obișnuia să meargă în fiecare zi la templu pentru a privi statuia rivalului său și insultând-o și blestemand-o.
În furia lui, zgâria cu un cuțitaș piedestalul statuii în fiecare noapte, sperând că astfel aceasta va va cădea la pământ în final. Într-o seară, când acest om invidios zguduise imaginea lui Theagenes mai violent decât de obicei, marmura grea s-a răsturnat și l-a zdrobit, ucigându-l pe loc.
Când preoții au ajuns la templu a doua zi, au fost foarte șocați când au găsit trupul neînsuflețit sub marea statuie. Judecătorii s-au întrunit, așa cum era obiceiul atunci când exista o crimă de orice fel, pentru a stabili cauza morții.
În Grecia, nu numai suspecții vii puteau fi aduși în fața instanței, ci și obiectele neînsuflețite, așa că statuia lui Theagenes a fost adusă în fața instanței fiind acuzată și condamnată pentru crimă. Judecătorii au declarat că, din moment ce statuia comisese crima, merita pedeapsa, prin urmare, a fost condamnată să fie aruncată în mare. Această sentință abia fusese executată când o epidemie de ciumă a lovit Grecia;
Populația înspăimântată a consultat un oracol pentru a afla cum să găsească leac ca sa se vindece. Oracolul le-a descoperit că ciuma nu va înceta până când statuia lui Theagenes nu va fi pusă pe piedestalul său.
Grecii superstițioși au crezut aceste cuvinte, au recuperat statuia din mare și au așezat-o înapoi în Olympia. Ciuma s-a încheiat la scurt timp după aceea, grecii fiind siguri că această se datora faptului că ascultaseră de Oracol și, de atunci încolo, au îngrijit statuia cu cea mai mare grijă.
MORALA:
Invidia dăunează cel mai mult persoanei invidioase:
Ura rivalului nu a afectat memoria lui Theagenes, ci mai degrabă a consumat timpul și, în cele din urmă, viața celui care nu a putut depăși înfrângerea.
Inevitabilitatea măreției:
Aceasta este adesea interpretată ca însemnând că adevărata excelență nu poate fi distrusă prin atacuri mărunte, căci „chiar și în moarte, Theagenes a continuat să câștige”.
Acceptarea propriilor limite: Povestea avertizează împotriva eforturilor nechibzuite de a se răzbuna pe cei aflați într-o poziție mai bună, sugerând că este mai sănătos să respecți realizările altora decât să încerci să le dărâmi “statuia”.
CONCLUZIA IRONICĂ
În mod ironic, după accident, statuia a fost judecată pentru crimă și aruncată în mare drept pedeapsă. Cu toate acestea, după ce o mare foamete a lovit Thasosul (sau ciuma potrivit altor surse) Oracolul din Delfi a ordonat repunerea statuii în locului său, susținând că oamenii au jignit spiritul lui Theagenes. Odată restaurată, statuia a devenit un obiect de cult despre care se credea că posedă puteri vindecătoare.
Invidia- bei otrava crezând că celălalt va muri otrăvit.
"Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre."
Cântarea cântărilor 2:12
+10
Hristos omul și Dumnezeul s-au jertfit
„Dacă nu era trup, pe cine au arestat evreii? Și dacă nu era Dumnezeu, cine a poruncit pământului și i-a făcut să cadă cu fața la pământ?
Dacă nu era trup, cine a fost lovit? Și dacă nu era Dumnezeu, cine a vindecat urechea tăiată de Petru și a pus-o la loc?
Dacă nu era trup, cine a fost scuipat în față? Și dacă nu era Dumnezeu, cine a suflat asupra ucenicilor Duh Sfânt?
Dacă nu era trup, cine a stat în fața lui Pilat la judecată? Și dacă nu era Dumnezeu, cine a făcut ca soția lui Pilat să se teamă printr-un vis?
Dacă nu era trup, pe cine au dezbrăcat și ale cui haine au împărțit soldații? Și dacă nu era Dumnezeu, cum s-a făcut întuneric peste tot pământul?
Dacă nu era trup, cine a fost răstignit pe cruce? Și dacă nu era Dumnezeu, cine a făcut pământul să se cutremure?
Dacă nu era trup, cui îi erau străpunse mâinile și picioarele de cuie? Și dacă nu era Dumnezeu, cum s-a sfâșiat catapeteasma templului, cum s-au despicat pietrele și s-au deschis mormintele?
Dacă nu era trup, cine a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit”? Și dacă nu era Dumnezeu, cine a spus: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac”?
Dacă nu era trup, cine a fost răstignit pe cruce împreună cu tâlharii? Și dacă nu era Dumnezeu, cum a putut să spună tâlharului: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”?
Dacă nu era trup, cui i s-a împuns cu sulița coasta, din care a ieșit sânge și apă? Și dacă nu era Dumnezeu, la a cui poruncă au ieșit din morminte trupurile sfinților adormiți?
Dacă nu era trup, pe cine au văzut Apostolii în camera de sus? Și dacă nu era Dumnezeu, cum a intrat când ușile erau încuiate?
Dacă nu era trup, în ale cui mâini și coastă a atins Toma urmele cuielor și suliței? Și dacă nu era Dumnezeu, la cine a strigat: „Domnul meu și Dumnezeul meu”?”
- Sfântul Efrem Sirul, fragment din Predica de la Schimbarea la Față
Decupare imagine de profil
