Jertfirea/Dăruirea naturalului
V 11, PM § 2 comentarii
Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă. Galateni 4:22
Pavel nu se ocupă cu păcatul în acest capitol din Galateni, ci cu relația naturalului cu spiritualul. Naturalul[1] trebuie fie transformat în spiritual prin sacrificiu, altfel se va produce un divorț groaznic în viața reală. De ce ar trebui ca Dumnezeu să ordone ca naturalul să fie sacrificat? Dumnezeu n-a făcut-o. Nu este porunca lui Dumnezeu, ci voia lui permisivă. Porunca lui Dumnezeu a fost ca naturalul să fie transformat în spiritual prin ascultare; sacrificarea naturalului a fost necesară datorită păcatului.
Avraam a trebuit să-l ofere pe Ismael înainte de a-L oferi pe Isaac. Unii dintre noi încearcă să ofere sacrificii spirituale lui Dumnezeu înainte de a sacrifica naturalul. Singurul fel prin care putem oferi un sacrificiu spiritual lui Dumnezeu este să ne prezentăm trupurile ca jertfe vii. Sfințirea înseamnă mai mult decât eliberarea de păcat, înseamnă angajarea mea deliberată pentru Dumnezeu care m-a mântuit și fără sa-mi pese cât costă.
Dacă nu sacrificăm naturalul pentru spiritual, viața naturală va batjocori viața Fiului lui Dumnezeu din noi și va produce o tulburare continuă. Aceasta este întotdeauna rezultatul unei naturi spirituale nedisciplinate. Greșim din cauză că refuzăm să ne disciplinăm pe noi înșine, fizic, moral sau mintal. „N-am fost disciplinat când eram copil.” Trebuie să te disciplinezi acum. Dacă n-o faci, îți vei ruina întreaga viață personală pentru Dumnezeu.
Dumnezeu nu e alături de viața noastră naturală când o răsfățăm; ci când o punem în deșert și o ținem supusă cu hotărâre, atunci Dumnezeu va fi alături de ea; iar El va deschide fântâni și oaze și va împlini toate promisiunile sale pentru natural.
_________________________________________________________________________________________________
[1] În traducerile românești ale Bibliei „firesc” este termenul folosit pentru „natural.” Prefer însă folosirea lui „natural” deoarece „firesc” are în mediile religioase practicante o percepție cu o nuanță (creștin) peiorativă (vezi Romani, 1 Corinteni pentru contrastul dintre omul firesc și omul duhovnicesc), și e ușor distanțat de „natural;” acesta din urmă are o nuanță mai pozitivă datorită uzului neologic contemporan și secular, care a înglobat în mediile amintite elementele naturale, dar care n-ar fi fost dorite ca încadrare între firești. Distincția de mai sus nu are la bază decât observațiile mele personale. Însă nu cred că greșesc în alegere întrucât citirea seculară/dicționarul nu diferențiază semantic între „natural” și „firesc.” Însă conform celor spuse mai sus, în percepția religioasă amintită anterior, „natural” are o acoperire semantică mai largă, în plus e aparent mai frecvent folosit în limba contemporana.
