Păpădia,
Curajoasă, strălucind de bucurie a răsărit de sub nămeți,
Semeață înălțându-se spre Cel ce topește zăpada,
Uimită, strălucirea razelor sublime se-aseamană cu ea, pare că sus pe cer e reflectată ea.
Se uită-n jur, suratele-i dansează în lumină,
Străfulgerate toate de-același gând de necrezut,
Deși-s tare mărunțele, și-au fost ascunse ca-n mormânt,
De vremea cea cumplită ce a lovit cu înghețare
Când era vremea răsăririi, a mugurilor, bobocilor.
Stralucitorul astru,le vine in întâmpinare
Ca semn de bun venit aruncă raze calde, aurii
Zâmbind cu chipul păpădiei.
Păpădiei ce sub zăpadă n-a cârtit că e vreme urâtă,
Nici nu și-a plâns de milă că nu e drept să-i fie frig,
Că e prea greu și sufocant sa stai înghesuită sub plapuma de nea,
Nici n-a gândit că ce trăiește nu e drept, sau ca aceasta nu e viață,
Nici n-a gândit că Dumnezeu e rău și că nu-i pasă de ce trăiește ea acum,
Nici nu s-a răsculat cumplit spunând că e greșit tot ceea ce trăiește,
Nici n-a cerut sa vină cineva să îi ia greutatea, să o elibereze din această strânsoare,
Ea doar a stat cuminte sub nămeți …tăcând,
iar viața ce era ascunsă-n ea, în propria-i ființă
și-a îndeplinit menirea, pulsându-i energie,
Zăpada aceea multă, rece, grea venită ne la timp,
N-a putut să frâneze a păpădiei dezvoltare,
Pentru că-n ea există o lege-a vieții ce are puterea de a învinge adversitatea,
A fost creeată să reziste așa plăpândă cum se află.
Căci Dumnezeu a spus că nu cei tari, puternici vor învinge
Ci aceia slabi, plăpânzi ce nu își plâng de milă cand vine grea durere,
Ce stau tăcând sub nămeții greoi, lăsând ca viața ce le curge în vene,
Să-și desăvârșească lucrarea ce-i transformă,
Crezând că după norii plumburii ce au adus furtuna,
Va răsări Acela care topește pojghița de ghiață,
Să iasă la lumină sublima păpădie zâmbăreață,
Ce în încredere și liniște, se dezvoltase sub zăpadă,
Gata fiind ca să întâlnească în văzduh pe Cel ce are același zâmbet , același zambet ca al său,
Să se bucure de căldură, de lumină strălucire, de viață,
S-arate lumii întregi că cel ce-i slab nu piere cand vine încercarea,
Iar greutatea ei nu îl omoară, deși aduce durere
Ea îl hrănește, iar viața dinlăuntru transformă mica plantă
Într-o preafrumoasă floare, ce are zambetul de soare.
9 Aprilie 2023 Daniela Miron
+4
