Traian Ungureanu – Lumea ca voinţă prin neprezentare
BY BARZILAIENDAN on OCTOBER 1, 2018 • ( 0 )
S-a spus, cu oarecare amabilitate pătată de antipatie: nu-i treaba noastră! Oricine e liber să trudească şi să inoveze cum, cu cine şi cu cîţi/cîte vrea în patul lui/ei/lor. A fost prea puţin. Patul a fost scos la paradă, pe străzi şi în pieţe. S-a spus, cu o bună creştere de-a binelea jenată: e greu, dar ne putem întoarce cu spatele! A fost, iar, prea puţin. Patul va fi mutat în altar.
De aici, de la acest expansionism nesătul, numit odinioară nesimţire şi mai nou egalitate sau progres, trebuie să înceapă discuţia despre referendumul asupra familiei. De ce de aici? Ca să nu trăncănim elevat şi inutil. În fond, toată problema necontenitelor propuneri de egalizare şi modernizare a relaţiilor sexuale şi de familie se poate reduce la o întrebare simplă: de ce vreţi să ne furaţi instituţiile?
De la un capăt la altul al lumii occidentale, un val propagandistic fără sfîrşit, o sforţare augustă, îmbinată cu ştiinţa şantajului şi arta spălării pe creier pînă la călcîie, lucrează la reeducarea globală, la reevaluarea tuturor valorilor şi la preschimbarea unităţilor de bază ale umanităţii. Acest masacru clocit îndelung de o filozofie a egalităţii pentru care orice e oricine şi invers nu va sfîrşi decît în clipa în care toate instituţiile lumii de la facerea lumii vor fi anexate, desacrate şi reclădite pentru a-şi sluji zeii politici. Într-adevăr, fanatismul constant al acestei transformări e politic. Şi anume liberal-progresist, adică fidel unei doctrine care s-a declarat adevăr unic şi intangibil. Dominaţia acestei idei arsă de incandescenţa propriei intoleranţe nu admite excepţii. Acolo unde taţii comunişti şi nazişti ai proiectului de reformare umană au eşuat, noua ideologie a progresului liberal nu mai are voie să greşească sau să ia prizonieri.
Destulă teorie! La fapte! Căci minciunii îi şade rău cu logica şi cu faptele. Nimic nu e mai nimerit decît să recenzăm, pe rînd, argumentele pe care le agită cei ce resping referendumul, îşi fac adversarii peştereni şi se cred dublura mai luminoasă a soarelui. Astfel:
PSD a organizat un referendum în care nu crede şi din care speră să tragă foloase politice. Subsemnatul şi alte cîteva milioane de înapoiaţi cred în referendum. Statistic şi legal, e de ajuns. Va transforma PSD referendumul într-un magnet aducător de voturi? Asta nu e întrebare ci insultă groasă. Căci asta înseamnă să crezi, cu deplin dispreţ aristo-urbano-elitar, că foarte mulţi alegători nu sînt în stare să voteze „da” la referendum şi împotriva PSD la generale. Dacă se încurcă în aceste două trepte, contestatarii n-au decît să-şi noteze ordinea corectă pe o hîrtiuţă şi să umble cu ea în buzunar.
Referendumul e inutil. Ba e foarte util. Clarificăm o problemă şi punem capăt unei controverse. Sau nu asta îşi doresc toţi ce vor să afle cum e mai bine? Oricum, chiar dacă primitivii cîştigă şi menţin definiţia tradiţională a familiei, progresiştii se aleg cu prilejul nepreţuit de a-şi declara naţia înapoiată şi cretină. Nu e puţin! Prin urmare, pînă şi un referendum pierdut le e util superiorilor.
Referendumul e un instrument bont şi periculos pentru democraţie, un şperaclu visceral care poate fi folosit, de pildă, pentru reintroducerea pedepsei cu moartea, abolirea impozitelor sau alte sălbăticii populare. Desigur, numai că referendumul nu se convoacă pentru a adeveri visele nopţii trecute ci pentru a decide asupra unei chestiuni de însemnătate naţională, aflată, deja, în dispută. Disputa asupra naturii familiei există pentru că o sumă de voci încîntate de propriul timbru nu mai suportă tradiţia şi vînează trofee morale sau medalii de victimă. Avînd o dispută, avem şi referendumul. Cu o formulă politologică lansată de cocul de sub mustaţa lui Dragnea, protestanţii care vrea să modifice natura familiei sînt răspunzători de apelul la un referendum pe care îl resping dar l-au făcut posibil. Adevărat, militanţii progresişti sînt obişnuiţi cu schimbările impuse fără consultare, prin edict, dar asta e o chestiune de igienă morală personală compromisă.
De ce trebuie prăpădiţi atîţia bani pe referendum, cînd ţara nu are şcoli cu uşi verticale şi spitale cu paturi orizontale? Întrebarea are rost doar dacă autorii ei ne spun şi cît ne va costa un sistem fiscal, de asigurări, pensii şi asistenţă socială care va trebui extins la familiile homosexuale. Să nu ne facem iluzii. Odată legiferată, noua structură de familie va pretinde egalitate fiscal-bugetară cu profitorii din ruşinoasele familii bărbat-femeie.
Familia tradiţională e compromisă pentru că geme de abuz fizic sau sexual. Ideea e perfidă, fără să poată renunţa la stupiditate. Abuzul fizic sau sexual nu dă, ci încalcă normele familiei tradiţionale şi duce la destrămarea, nu la perpetuarea familiei. În plus, supoziţia curioasă după care un bărbat poate bate o femeie, dar se abţine dacă e vorba de un bărbat care îi e soţie, nu merită discuţia.
Dreptul la căsătorie
