,,Când creştinii sunt mohorâţi şi deprimaţi, ca şi când ar fi lipsiţi de prieteni, părăsiţi, ei dau o impresie greşită despre religie. În unele cazuri, s-a susţinut ideea că voioşia nu se potriveşte cu demnitatea caracterului creştin, însă acest lucru este o greşeală; cerul este numai bucurie; iar dacă noi adunăm în sufletele noastre bucuriile cerului şi, pe cât posibil, le manifestăm prin cuvinte şi comportament, vom fi mai plăcuţi Tatălui nostru ceresc decât dacă am fi mohorâţi şi trişti. Datoria fiecăruia este să cultive voioşia în loc să zăbovească mereu asupra necazurilor şi supărărilor." (C.A)
