Am uitat sa iau ceva de acasă..m-am reîntors in fugă după acel ceva.În graba mea totuși am observat drumul umed cu frunze căzând, aerul răcoros de toamnă...atmosfera aceasta mohorâtă de toamnă. Parcă un sentiment de tristețe căuta sa iși faca loc printre simțămintele mele:
” În tot, se simte un fior,
O jale e în orisicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor în grădini, si mor si-n mine.”
Dintr-o dată, pe lângă capul meu, grabită a cazut o nucă. Bucuroasă m-am aplecat și am luat-o multumind ca e toamnă,...Tristețea toamnei vestește strângerea roadelor...tristețile inimilor nostre etapa finală a rodirii: roade bune sau stricate?
