Hotărârea de a sluji
„Fiul omului nu a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească.” Matei 20:28
Ideea lui Pavel de slujire este aceeaşi ca a Domnului Nostru: „Sunt printre voi ca cel care slujeşte; ” „noi înşine suntem slujitori ai cauzei lui Isus.” Avem ideea că un om chemat în lucrarea de slujire este chemat să fie un alt fel de fiinţă decât ceilalţi oameni. Conform lui Isus Hristos, el este chemat să fie „preşul-de-la-intrare” pentru alţi oameni; liderul lor spiritual, dar niciodată superiorul lor. „Ştiu cum să fiu într-o stare de jos,” spune Pavel. Aceasta este ideea lui Pavel despre slujire – „Mă voi cheltui bucuros pentru voi până la ultima sulfare; puteţi să mă lăudaţi sau condamnaţi, aceasta nu va face o diferenţă.” Câtă vreme există o fiinţă umană care nu îl cunoaşte pe Iisus Hristos, eu sunt dator să îi slujesc până când aceasta îl va cunoaşte. Izvorul principal al slujirii lui Pavel este nu dragostea pentru oameni, ci dragostea pentru Iisus Hristos. Dacă suntem devotaţi cauzei umanităţii, în curând vom fi zdrobiţi şi cu inimile frânte, deoarece adesea ne vom întâlni cu mai multă lipsă de recunoştinţă de la oameni decât de la un câine; dar dacă motivul nostru este dragostea pentru Dumnezeu, nici o lipsă de recunoştinţă nu ne poate opri de la a sluji pe semenii noştri.
Conştientizarea lui Pavel despre cum a lucrat Iisus Hristos cu el este secretul hotărârii lui de a sluji pe alţii. „Eram înainte un om fără cuvânt, blasfemator, plin de injurii” – indiferent de cum mă tratează oamenii, ei nu mă vor trata niciodată cu ciuda şi ura cu care l-am tratat eu pe Iisus. Când ne dăm seama că Iisus Hristos ne-a slujit până la capătul răutăţii noastre, egoismului nostru şi păcatului nostru, nimic din ceea ce întâlnim la alţii nu poate epuiza hotărârea noastră de a sluji altor oameni pentru cauza Lui.(Oswald Chambers)
